Sunetul… unul dintre simțurile omului, cel care de multe ori ne luminează viața și ne încântă sufletul. Sunetul care de multe ori este agasant atunci când ne încărcăm de decibeli și ne ducem urechile până aproape de surzire, iar uneori printr-o muzică suavă clasică ne încântă inima.
Saptămâna trecută am participat la Alba Iulia la festivalul Dilema Veche la două evenimente ce mi-au trezit simțurile prin sunet. Primul dintre ele a fost concertul (pe care l-am prins doar parțial) al celor de la CARGO, și care mi-a adus aminte de vremurile când eram licean și dansam împreună cu o masă de roackeri (dansat impropriu spus, eram prins între ei) pe acea muzică. Al doilea eveniment (pentru mine de o intensitate mult mai MARE) a fost concertul lui Alexandru Tomescu în care a prezentat fragmente din Capriciile lui Paganini,. este necesar doar să auzi pentru a conștientiza complexitatea acestuia (se spune că Paganini și-ar fi vândut sufletul diavolului pentru a compune aceste Capricii).
Îmi puneam tot zilele trecute întrebarea: oare cum aș putea retrăi aceste sentimente profunde, și răspunsul nu a întârziat să apară atunci când am descoperit că trebuie să scriu despre noile laptopui Asus N55 si N75, fiecare dintre ele avand dotari de top cu procesoare din alea de sus de tot, cu rami mai mulți decât suficienți, capacitate icstrem de suficenta, ecran mega-super-giga… bun și questia cu care m-a cumpărat pe mine sistemulde sunet 2.1 intergrat (!!!da!!!integrat!!!) Bang Olufsen (ori din câte am auzit, păcat că nu îmi și permit, nenii aștia de la Bang atunci când fac ceva îl fac de cea mai ce calitate), firmă care doar să îi rostești numele și te ia cu fiori pe șra spinării.
Deci dacă vreodată voi vrea ceva cu care să retrăiesc atât puterea sunetului de la un concert rock cât și senzualitatea de la un recital de muzică clasică eu aș apela cu încredere la aceste minunății ale tehnici și upgrade-uri ale sunetului: ASUS N55 și ASUS N75.
Acest post face parte din maratonul SuperBlog 2011
