Un pas înainte…

10 Ian

După cum majoritatea cititorilor mei știu (vorba vine majoritate, ca am și eu 20-30 de cititori pe săptămână în zilele bune) vocația (evit termenul meserie, pentru ca nu e) mea este cea de preot (tot caut și un loc de muncă, dar nu găsesc), nu e cea mai draga meserie în rândul bloggerilor, pentru că majoritatea ne acuză pe noi preoții de lăcomie și alte sporturi extreme dăunătoare bugetului mirenilor. Nu am să mă axez asupra acestei probleme, nu de alta dar nu mă pot lăuda cu prea multe contra-argumente.

Ceea ce vreu eu să vă povestesc este despre una din micile (dar in sufletul meu marile) realizări din parohie care îmi este data sub oblăduire.

Parohia me’ se găsește în Totești, județul HD (Hunedoara, nu High Definition), apartenența-mi confesională este greco-catolică (nu, nu sunt UNGUR, Biserica greco-catolică este cea care are meritul de a fi promotoarea uniri Transilvaniei cu Țara Româneasca, dar acesta este un aspect șters din istorie, pentru că nu dă bine, din motive ecumenice nu putem spune de ce ni se încearcă înlăturarea), iar parohia mea este una din multele parohii, așa cum spuneam și pe Feisbuc “beneficiare” ale “democrației” din România. Noi prin 1948 am fost scoși în afara legii, luându-ni-se toate bunurile, parohiile au trecut de buna-voie sub BOR (ajutați puțin și de securitate care pe cei neascultători îi trimetea la cursuri profesionale de recalificare la Canal, Siberia și mai ales aproape de “mămica” Rusia la Sighet). În anul 1989 am reintrat și noi ca și Biserică în legalitate, promițându-ni-se retrocedarea tuturor bunurilor luate cu forța, vorba vine retrocedare, ca de vreo 20 și mai bine de ani încoace de democrație noi tot așteptăm să primim ce e al nost’, pentru că de primit am primit ceva pământuri și vreo 10-20% (maxim) din Bisericile pe care le-am avut înainte de pașopt. Bun în acest context îmi desfășor și ei activitățile pastorale într-o casă din comuna Totești, la începuturi mănăstire iezuită, iubiții de comuniști au avut grijă să îi pângărească memoria transformându-o în bibliotecă (asta a fost frumos), lăptărie, sediu de poliție miliție, și la sfârșit sediu de CAP / depozit de materiale, dincolo de acestea pe perioada comuniștilor sediul CAP-ului era un fel de cuplărăi, lucru care a contribuit la distrugerea imaginii sacre a clădirii în conștiința satului.

Acum cu imaginea pătată eu celebrez duminică de duminică și în sărbători Sfânta Liturghie, iar uneori în măsura posibilităților mai fac și alte activități.

P5173003

Așa arată curtea “Bisericii”

P5173006

Așa arăta interiorul.

Și acum să ajung la mica mea lucrare.

După cum bine vedeți la începutul venirii mele în parohie, slujbele se țineau cu fața la oameni (e o tradiție latina, pe care noi în mod impropriu din păcate am împrumutat-o), iar capeluța avea un aspect mixt. Cum întoarcerea cu spatele la credincioși așa cum este normalitatea ritului bizantin nu se poate face brutal, am hotărât că pentru propășirea spirituală a credincioșilor dar și pentru a-i conștientiza de frumusețea și bogăția ritului nostru ar trebui construit un iconostas / catapeteasmă.

Acest lucru mi l-am dorit de mult în parohie, dar diverși factori m-au împiedicat să încep construirea lui până în toamna lui 2010, când bunul meu prieten Ioan Chindriș, căruia pe această cale aș dori să îi mulțumesc (se lăuda că are blog da îl ține secret așa că nu îi pot pune link), mi-a promis că mă va ajuta să construiesc un iconostas din rigips (lemnul e foarte scump).

Acestea fiind spuse, undeva prin luna octombrie cred ne-am apucat de lucru:

06112010067

06112010068

06112010072

În prima etapă a construcției am ajuns cam până pe aici, după care a urmat o pauză de vreo lună în care ne-am mai adunat ideile, am comandat icoanele pentru iconostas, Ioan al nost’ din MM nu a stat pe loc, a lucrat de zor la ușile împărătești, pe care le-a construit cu fonduri personale și efort gratuit, iar în noiembrie ne-am apucat de lucru, și am tot lucrat vreo 5 zile că la un moment dat vecinii mei din Baru au crezut că noi construim un bloc (era nasol că Ioan avea un holoangăr destul de incapabil, în persoana lui subsemnatu’):

PC080329

PC080332

PC090343

Astfel încât după p săptămână de muncă, sfârșită și cu puțină distracție / udare:

PC110364

(asta e poza de la plimbarea pe Strei)

iconostasul din Totești arăta în felul urmăritor:

PC190617

Iaru după încă câteva zile de muncă și căutări asidue pe net, am reușit să mai comand cate ceva și să îl aduc aproape la forma sa finală, așa cum i-a întâmpinat pe credincioși de Crăciun:

PC250633

 

PC250639

PC250646

PC250635

Acum să încerc de ce am ales să vă spun despre acest proiect al meu din parohie:

În primul și primul rând, la insistențele lui Ioan, care așa cum îmi recomanda și îi dau dreptate, vocația mea trebuie să se întrepătrundă cu viața mea, iar eu cum sunt un om al on-line-ului, activitățile mele trebuiesc expuse aici. Un alt motiv ar fi ca să le arăt bloggerilor că există și preoți deschiși, care culmea mai și publică pe blog, și sper eu nu sunt catalogați cu un stil de viață obtuz. Tot pentru a le arăta cititorilor că sunt mulți preoți care nu stau doar la întins mâna ci contribuie și ei în măsura în care pot la construirea parohiei lor.

Și un ultim motiv, dar nu ultimul ar fi pentru a atrage atenția asupra abuzurilor care ne lovesc.

Îmi doresc din tot sufletul să pot construi o biserică la mine în sat (Totești), iar aici vocea bloggerilor supărați se va face auzită: “Încă o biserică, ce vă trebuie popilor, nu aveți destule!” Ei bine, dragi mei, da în Totești este o biserică (fostă greco-catolică), de care se bucură comunitatea ortodoxă, și credeți-mă aș fi cel mai fericit să pot sluji în ea, dar atunci când se pune problema dialogului și a slujirii alternative din păcate ni se închid toate ușile în față, pentru că noi nu avem dreptul nici măcar la acea slujire alternativă într-un locaș de cult construit de către comunitatea greco-catolică. Așadar dragii mei, daca știți pe cineva atât de diplomat să mă ajute să conving pentru o celebrare alternativă, vă rog ajutați-mă, iar dacă cumva nu reușim astfel, v-aș întreba dacă știți pe cineva doritor să ne ajute la construirea unei foarte mici și foarte simple biserici, pentru că și o comunitate mică are nevoie de acel “spațiu sacru”, despre care vorbește Mircea Eliade în Istoria Religiilor, iar spațiul în care își desfășoară  acum activitatea, a avut acea sacralitate pângărită de către regimul comunist, iar conștiința satului este foarte greu de curățat (aș tinde să cred ca aproape imposibil).

Anunțuri

5 răspunsuri to “Un pas înainte…”

  1. Dani 10 Ianuarie 2011 la 3:02 pm #

    Iti recomand sa iti mai faci si o pagina pe facebook a parohiei pe care eu sa pot da like(promit ca o sa fiu primul).

    In rest felicitari pentru iconostas si succes in lupta pentru parohia ta. Asta de la un om botezat ortodox.

  2. dobocan 10 Ianuarie 2011 la 11:30 pm #

    LA MULTI ANI!!! FELICITARI!!!!!!!! SI LA MAI MARE ASTEPTAM INVITATIA LA SFINTIREA LOCULUI DE BISERICA, O SA DONAM SI NOI DIN UMILUL NOSTRU SALAR… DE BUGETARI SFERTUITI DE BOC O ROABA CU CARE O SA AJUTAM IN LIMITELE NOASTRE….POSIBILE SI IMPOSIBILE…

  3. clau 11 Ianuarie 2011 la 9:05 pm #

    o lucrare de nota 10*…..FELICITARI!!!

  4. silviu 12 Ianuarie 2011 la 7:43 pm #

    bravooooo!!!! si la mai mare. daca dobocan da ROABA eu o sa o folosesc DIN CAND IN CAND

  5. cip nasu 28 Ianuarie 2011 la 3:31 pm #

    Don’t give up man.
    Daca primesti roaba….nu o vinzi??????
    O iau o…am nevoie…
    Nici la Sighisoara nu se munceste..mai deloc :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: